mogâldeață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOGÂLDEÁȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură.
2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. –
Et. nec.mogâldeață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mogâldeáță s. f.,
g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe