moglan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOGLÁN, moglani, s. m. (
Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. –
Et. nec.moglan (Dicționaru limbii românești, 1939)moglán, -că s. (var. din
mocan).
Est. Modoran.
moglan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moglán (
reg.)
(mo-glan) s. n.,
pl. moglánimoglan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moglan a. și m. Mold. mojic:
iar tu, moglanule ! CR. [Origină necunoscută].