mofturos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOFTURÓS, -OÁSĂ, mofturoși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face mofturi (
2); (om) capricios, năzuros. –
Moft +
suf. -os.mofturos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mofturós adj. m.,
s. m.,
pl. mofturóși; f. mofturoásă, pl. mofturoásemofturos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mofturos a. care face mofturi.