mogorogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦
Tranz. A cicăli; a ocărî. –
Et. nec.mogorogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mogorogí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mogorogésc, imperf. 3
sg. mogorogeá; conj. prez. 3
să mogorogeáscămogorogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mogorogì v. Mold.
1. a vorbi încet, alene;
2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva:
ce, și tu mă mogorogești ? CR.;
3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].