mogorogi - explicat in DEX

mogorogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.

mogorogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mogorogí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 să mogorogeáscă

mogorogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mogorogì v. Mold. 1. a vorbi încet, alene; 2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva: ce, și tu mă mogorogești ? CR.; 3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].