moftangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOFTANGÍU, moftangii, s. m. (
Fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher); moftolog. –
Moft +
suf. -angiu.moftangiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)moftangiu, -oaică, moftangii, -oaice s. m., s. f. persoană neserioasă pe care nu se poate conta
moftangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moftangíu (
înv.)
s. m.,
art. moftangíul; pl. moftangíi, art. moftangíii (-gi-ii)moftangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moftangiu m. cel ce umblă cu mofturi. [Turc. MUFTADJI, chilipirgiu].
moftangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)moftangíŭ, -gĭoáĭcă s. (d.
moft orĭ turc.
muftağy, chilipirgiŭ).
Fam. Om neserios, farsor. Fem.
gĭoaĭcă. V.
farfasit.