mofluzit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOFLUZÍT, -Ă,mofluziți, -te, s. m. și f. (Înv.) Om falit; p. ext. om ruinat, sărăcit. – V. mofluzi.
mofluzit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mofluzít (înv.) (mo-flu-) s. m., pl. mofluzíți