mofluzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A da faliment;
p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din
mofluz.mofluzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mofluzí (a ~) (
înv.)
(mo-flu-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mofluzésc, imperf. 3
sg. mofluzeá; conj. prez. 3
să mofluzeáscămofluzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mofluzì v.
1. a da faliment;
2. fig. a se pierde:
cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.