mofluz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și
f.,
adj. 1. (
Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊
Expr. A ieși (sau
a rămâne) mofluz = a da faliment.
2. (Om) înșelat, păgubit;
p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [
Pl. și:
mofluzi. –
Var.:
muflúz, -ă s. m. și
f.,
adj.] – Din
tc. müflüz.mofluz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)moflúz (moflúză), adj. –
1. Falit. –
2. Cu banii pierduți. –
Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491),
cf. ngr. μουφλούζης,
alb. müflis „sărac”,
bg. mĭuhluz, sb. mufluz. –
Der. mofluzi, vb. (a da faliment);
mofluzlîc (
var. mofluzluc),
s. n. (faliment), din
tc. mufluzlik.mofluz (Dicționaru limbii românești, 1939)moflúz și
muflúz, -ă adj., pl. m.
jĭ (turc.
múflis, pop.
muflüz, d. ar.
müflis [d.
ma, nu, ne-, și
fels, pl.
fulus, banĭ]; ngr.
muflúzis).
Vechĭ. Falit.
Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes.
A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.
mofluz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!moflúz (
înv.,
fam.)
(mo-fluz) adj. m.,
s. m.,
pl. moflúzi/moflúji; adj. f.,
s. f. moflúză, pl. moflúzemofluz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mofluz m. bancrut, falit. [Turc. MUFLUZ].