modă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓDĂ, mode, s. f. 1. Obicei, deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social;
spec. gust, preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. ◊
Loc. adj. La modă =
a) care corespunde gustului într-un anumit moment, care se folosește frecvent la un moment dat; modern; de actualitate, actual;
b) (despre oameni) care se comportă conform gustului, preferințelor unui anumit mediu social (la un moment dat); foarte cunoscut sau apreciat la un moment dat. ◊
Expr. De modă veche =
a) care nu mai corespunde cu gustul momentului, depășit, demodat, desuet; care aparține unor realități din trecut, ieșite din uz;
b) (despre oameni) cu concepții vechi, depășite; care se conformează unui sistem sau unui principiu din trecut, învechit.
2. (În sintagmele)
Magazin de mode = magazin de pălării femeiești (și de obiecte mărunte de îmbrăcăminte femeiască).
Revistă (sau
jurnal) de modă (sau
de mode) = revistă care conține modele (noi) de îmbrăcăminte și de încălțăminte.
Casă de modă (sau
de mode) = atelier (de lux) unde se confecționează la comandă obiecte de îmbrăcăminte. – Din
it. moda, germ. Mode, ngr. móda, fr. mode.modă (Dicționar de neologisme, 1986)MÓDĂ s.f. 1. Obicei, deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; (
spec.) gust, preferință (generalizată) la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca.
2. Magazin de mode = magazin de pălării de damă sau de accesorii pentru îmbrăcămintea femeiască;
jurnal (sau
revistă)
de mode = publicație care cuprinde modele de haine. [Cf. fr.
mode, it.
moda].
modă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓDĂ s. f. 1. fel de a se îmbrăca, de a se purta etc., particular unei anumite epoci; gust, preferință la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca. 2. magazin de ĕ = magazin de pălării de damă sau de accesorii pentru îmbrăcămintea femeiască; jurnal (sau revistă) de ~ = publicație care cuprinde modele de haine. (< it.
moda, germ.
Moda, fr.
mode)
modă (Dicționaru limbii românești, 1939)*módă f., pl.
e (fr.
mode, d. lat.
modus, mod; it.
moda). Mod de a te îmbrăca (de a mobila ș. a.) particular uneĭ epoce și care e un amestec de invențiune și de imitațiune:
moda de la 1848, haĭnă după ultima modă saŭ
la modă (fr.
a la mode),
a fi la modă, a ĭeși din modă (a se demoda).
Magazin de mode, de lucrurĭ de toaletă femeĭască, maĭ ales pălăriĭ și rochiĭ.
modă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)módă s. f.,
g.-d. art. módei; pl. módemodă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modă f.
1. mod de a se îmbrăca particular unui timp anumit:
se îmbracă după ultima modă; 2. uz trecător ce depinde de gust, de caprițiu:
pălărie la modă; 3. pl. lucruri de toaletă:
magazin de mode.modă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modă f. od. lude. [Origină necunoscută].