modal - explicat in DEX

modal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MODÁL, -Ă, modali, -e, adj. 1. (Gram.) Care aparține modului (2), care se referă la mod, care exprimă modul. 2. (Gram.) Care se referă la mod (1), care indică modul; de mod. 3. (Muz.) Care se referă la mod (3), care aparține modului. – Din fr. modal.

modal (Dicționar de neologisme, 1986)
MODÁL, -Ă adj. 1. Referitor la un mod gramatical, de mod. ◊ Propoziție modală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată modul în care se face acțiunea propoziției regente. 2. Referitor la modurile muzicale. [Cf. fr. modal].

modal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MODÁL, -Ă adj. referitor la mod (2, 3), de mod. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată modul acțiunii din regentă. (< fr. modal)

modal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*modál, -ă adj. (fr. modal, d. mode, mod; it. modale). Gram. Relativ la modurĭ: forme modale. Fil. Relativ la modurile substanțeĭ. Log. A căruĭ afirmațiune e supusă modurilor de posibilitate saŭ imposibilitate, de necesitate saŭ contingență (în opoz. cu categoric saŭ absolut): o propozițiune modală. Jur. Care subordonează efectu unuĭ act, unuĭ eveniment nesigur dependent de voința celuĭ ce trebuĭe să beneficieze: dispozițiune modală. Muz. Relativ la modurile muzicale.

modal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
modál adj. m., pl. modáli; f. modálă, pl. modále

modal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
modal a. relativ la mod sau modalitate.