mod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOD, moduri, s. n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ◊ (
Ec. pol.)
Mod de producție = fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (
Gram.; în sintagmele)
Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acțiunea, starea sau însușirea exprimată de un verb.
Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire.
Propoziție circumstanțială de mod = propoziție care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă.
2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.
3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental. – Din
lat. modus, it. modo.mod (Dicționar de neologisme, 1986)MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦
Mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc și obțin bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății și care reprezintă unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție.
2. (
Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socotește acțiunea verbului. ♦ (
Despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții)
De mod = care are sensul sau funcția de a arăta modul.
3. (
Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.
4. (
Log.)
Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și de cantitatea judecăților componente. [Cf. fr.
mode, it.
modo, lat.
modus].
mod (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOD s. n. 1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți. 2. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune. ◊ (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul. 3. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente. (< fr.
mode, it.
modo, lat.
modus)
mod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mod (móduri), s. n. – Fel, manieră.
Lat. modus (
sec. XVII). Apare pentru prima oară la Radu Greceanu. Este dubletul lui
modru, s. n. (
Trans., mod), din
mag. modus, modor, modra (Cihac, II, 516; Tiktin; Candrea; Scriban;
der. din
lat. modulus sugerată de Philippide,
Principii, 49 și 148 e improbabilă).
Der. modă (
mr. modă),
s. f., din
fr. mode, sau
it. moda, cf. ngr. μοδα,
tc.,
bg. moda; modalitate, s. f., din
fr. modalité; model, s. n., din
fr. modèle; modela, vb. (a forma), din
fr. modéler; modelaj, s. n., din
fr. modélage; modera, vb. (a tempera), din
fr. modérer; moderator, adj., din
fr. modérateur; moderați(un)e, s. f., din
fr. modération; modest, adj., din
fr. modeste; modestie, s. f., din
fr. modestie; modic, adj., din
fr. modique; modicitate, s. f., din
fr. modicité; modifica, vb., din
lat. modificare (
sec. XIX);
modificați(un)e, s. f., din
fr. modification; modistă, s. f. (femeie care confecționează pălării de damă).
mod (Dicționaru limbii românești, 1939)*mod n., pl.
urĭ (la
modus, măsură, mod. V.
cum, moderat). Formă particulară, fel, chip:
mod de acțiune, de guvernament [!]. Fil. Felu de a fi, de a se prezenta:
modurile substanțeĭ. Gram. Forme verbale care arată diferite împrejurărĭ (
indicativu, conjunctivu, condiționalu, imperativu, infinitivu).
Muz. Dispozițiune particulară a tonurilor:
mod major saŭ
minor (V.
gamă).
mod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mod s. n.,
pl. módurimod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mod n.
1. formă particulară:
mod de acțiune; 2. Filoz. chip de a fi:
modurile substanței; 3. Gram. forme verbale spre a exprima diferite circumstanțe:
modul indicativ; 4. Muz. dispozițiune particulară a tonurilor:
mod major, minor.