mocneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCNEÁLĂ, mocneli, s. f. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește;
p. ext. indispoziție, tristețe, posomoreală. –
Mocni +
suf. -eală.mocneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocneálă s. f.,
g.-d. art. mocnélii; pl. mocnéli