mocirlos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCIRLÓS, -OÁSĂ, mocirloși, -oase, adj. Plin de mocirle, de noroi, de mâl; mlăștinos, noroios. –
Mocirlă +
suf. -os.mocirlos (Dicționaru limbii românești, 1939)mocirlós, -oásă adj. (d.
mocirlă). Acoperit de mocirlă:
loc mocirlos.mocirlos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocirlós adj. m.,
pl. mocirlóși; f. mocirloásă, pl. mocirloásemocirlos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mocirlos a. de mocirlă.