mocirlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦
Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. –
Cf. bg. močilo.