moare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOÁRE s. f. (
Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături;
spec. zeamă de varză. ◊
Expr. A ști (sau
a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva.
A mânca (sau
a gusta) moarea (sau
din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦
Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil
lat. moria.