moare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOÁRE s. f. (
Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături;
spec. zeamă de varză. ◊
Expr. A ști (sau
a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva.
A mânca (sau
a gusta) moarea (sau
din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦
Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil
lat. moria.moare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)moáre s. f. –
1. (
Mold.,
Bucov.) Un fel de saramură în care se pun murăturile. –
2. (
Olt.) Lături. –
Mr. moare. Lat. mŭries, mŭria (Pușcariu 1103; Philippide,
Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756),
cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera. –
Der. mura, vb. (a pune legume la conservat în moare; a uda, a îmbiba, cu apă);
murătoare, s. f. (saramură);
murătură, s. f. (legumă conservată în saramură sau în oțet). –
Cf. saramură.moare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)moáre s. f. – (
Mold.,
Bucov.) Natură, temperament, mai ales în sens defavorabil; irascibilitate, neliniște. –
Mr. moru. Lat. mos, mōrem (Candrea;
V. Grecu,
Codrul Cosminului, I, 569). Pentru
mr.,
cf. Papahagi,
GS, I, 569.
moare (Dicționaru limbii românești, 1939)moáre f., pl.
morĭ (lat.
mŭria, salamură; it.
moia, npv.
muro și
muiro, vfr.
muire, sp.
muera. V.
muriatic, murez, salamură).
Est. Apă sărată în care se murează legumele (varză, castravețĭ ș. a.).
A ști moarea cuĭva, a-ĭ ști obiceĭu, a ști ce fel de om e. – În vest
zeamă de (
varză, castravețĭ ș. a.).
moare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)moáre, s.f. – Apă sărată în care se acrește varza; saramură. – Lat. muries, muria „saramură„.
moare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moáre (
reg.)
s. f.moare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moare f. Mold.
1. zeamă de murături;
2. fig. acrime:
tu nu știi cine-i mămuca, n´ai mâncat niciodată moarea ei CR. [Lat. MURIA].