mlaștină - explicat in DEX

mlaștină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MLÁȘTINĂ, mlaștini, s. f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună și stagnează apa provenită din precipitații, din inundații sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština.

mlaștină (Dicționaru limbii românești, 1939)
mláștină f., pl. ĭ și mlăștinĭ (vsl. *mlaščina, dedus din mlaka, mlaștină. V. mlacă). Mocirlă, plóștină, smîrc, loc băltos maĭ întins.

mlaștină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MLAȘTINĂ (‹ sl.) s. f. Teren lipsit de scurgere, intens umezit prin aportul de apă (din precipitații, pânza freatică, inundații etc.) care depășește evaporația, având o vegetație hidrofilă. Se deosebesc: m. oligotrofă (înaltă), alimentată cu apă de precipitații, cu predominarea mușchiului Sphagnum; tinov; m. eutrofă (joasă), alimentată cu apă din precipitații și din apele subterane, unde crește o vegetație de baltă (rogoz, stuf, papură etc.); m. mezotrofă, cu regim intermediar și m. distrofă, aproape complet lipsită de substanțe nutritive. În m. are loc procesul de formare și de acumulare a turbei, care se poate exploata din m. oligotrofe și eutrofe.

mlaștină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mláștină s. f., g.-d. art. mláștinii; pl. mláștini

mlaștină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mlaștină f. grămadă de apă stătătoare. [V. mlacă].