mizilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIZILÍC s. n. v. mezelic.mizilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mizilíc (
fam.)
s. n.,
pl. mizilícurimizilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MIZILÍC, mizilicuri, s. n. (
Fam.) Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦
Fig. Fleac, bagatelă. [
Var.:
mezelíc s. n.] – Din
tc. mezelik.mizilic (Dicționaru limbii românești, 1939)mizilíc, V.
mezelic.