mitropolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din
sl. mitropolitŭ.mitropolit (Dicționaru limbii românești, 1939)mitropolít m. (vsl. rus.
mitropolit, d. mgr. ngr.
mitropolitis, a. î.). Prelat superior episcopuluĭ, arhiepiscop. (În România îs șase mitropolițĭ: al Munteniiĭ, al Moldoveĭ, al Ardealuluĭ, al Basarabiiĭ, al Olteniiĭ și al Bucovineĭ. Al Munteniiĭ se numește
primat și e tot-odată și patriarhu Româniiĭ). – V.
preut [!].
mitropolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitropolít (mi-tro-) s. m.,
pl. mitropolíțimitropolit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitropolit m.
1. nume purtat de cei cinci dintâi arhierei ai țării: mitropolitul din București (numit
Primat) și cei din lași, Cernăuți, Sibiu și Chișineu;
2. în graiul vânătoresc: dropioiu. [Gr. mod.].