mitropolie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITROPOLÍE, mitropolii, s. f. 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe, superioară episcopiei și inferioară patriarhiei, având în frunte un mitropolit.
2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii (
1).
3. Funcție de mitropolit. – Din
sl. mitropolija.mitropolie (Dicționaru limbii românești, 1939)mitropolíe f. (vsl. rus.
mitropóliĭa, d. ngr.
mitrópolis. V.
metropolă). Biserică catedrală în care oficiază de ordinar mitropolitu:
mitropolia din Bucureștĭ a fost zidită la 1656 de Șerban Basarab. A urca dealu mitropoliiĭ, a cere divorț (Bucureștĭ. Vechĭ).
mitropolie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitropolíe (mi-tro-) s. f.,
art. mitropolía, g.-d. art. mitropolíei; pl. mitropolíi, art. mitropolíilemitropolie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitropolie f.
1. biserică catedrală în care oficiază de regulă mitropolitul:
Mitropolia din București a fost zidită în 1656 de Șerban Basarab; 2. palatul mitropolitului;
3. dicasterie:
Duminecă cununie și Luni la mitropolie PANN;
a urca dealul mitropoliei, a cere despărțenie. [De origină slavo-greacă].