mitră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍTRĂ1, mitre, s. f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc.
2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din
sl. mitra, ngr. mitra.