mitralia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITRALIÁ, mitraliez, vb. I.
Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦
Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [
Pr.:
-li-a] – Din
fr. mitrailler, it. mitragliare.mitralia (Dicționar de neologisme, 1986)MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron.
-li-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind, var.
mitraia vb. I. / cf. fr.
mitrailler, it.
mitragliare].
mitralia (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr.
mitrailler, it.
mitragliare)
mitralia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris.
II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.
mitralia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitraliá (a ~) (mi-tra-li-a) vb.,
ind. prez. 3
mitraliáză, 1
pl. mitraliém (-li-em); conj. prez. 3
să mitraliéze; ger. mitraliínd (-li-ind)