mitenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITÉNĂ, mitene, s. f. Mănușă care acoperă numai o parte a mâinii, lăsând descoperite ultimele două falange ale degetelor. – Din
fr. mitaine.mitenă (Dicționar de neologisme, 1986)MITÉNĂ s.f. Mănușă care acoperă numai în parte mâna, lăsând liber vârful degetelor. [< fr.
mitaine].
mitenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITÉNĂ s. f. mănușă care lasă liber vârful degetelor. (< fr.
mitaine)
mitenă (Dicționaru limbii românești, 1939)*miténă f., pl.
e (fr.
mitaine, it.
miténa). Mănușă care nu acopere [!] degetele. V.
rucaviță.mitenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miténă s. f.,
g.-d. art. miténei; pl. miténe