mitic - explicat in DEX

mitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.

mitic (Dicționar de neologisme, 1986)
MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].

mitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)

mitic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.

mitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mític adj. m., pl. mítici; f. mítică, pl. mítice

mitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.