mită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă
1, – Din
sl. mito.