mistreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma)
Porc mistreț (și substantivat,
m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic
(Sus scrofa). II. (
Pop.)
1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț;
p. ext. care e de valoare mijlocie.
2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. –
Lat. mixticius.