mistreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma)
Porc mistreț (și substantivat,
m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic
(Sus scrofa). II. (
Pop.)
1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț;
p. ext. care e de valoare mijlocie.
2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. –
Lat. mixticius.mistreț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu.
Lat. mĭxtῑcius (Candrea,
Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea,
Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin),
cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (
timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (
măr mistreț, măr pădureț:
porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul
r, cf. abruz. ammistricari față de
rom. amesteca. Ipoteza unui
lat. *
mixturicius (Pușcariu,
Dacor., VII, 478) nu e necesară.
Der. din
alb. mistrec „pitic” (Șeineanu,
Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră,
alb. trebuie să provină din
rom. (Capidan,
Dacor., VII, 154). –
Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid);
mistrițat, adj. (
Olt., hibrid; amestecat).
mistreț (Dicționaru limbii românești, 1939)mistréț, -eáță adj., pl.
ețĭ, ețe (din
*misteț, lat.
mixtĭcius, d.
mixtus, mixt; alb.
mistréts, pitic. V.
amestec, mixt). Amestecat (în privința calitățiĭ, mijlociŭ, potrivit):
nisip mistreț, timp mistreț (nicĭ prea ploĭos, nicĭ prea uscat). Sălbatic:
porc mistreț, mere mistrețe (pădurețe). Acru:
vin mistreț. (În VR. 1920, 1, 25, Pătrășcanu:
măru mălăĭeț are gust mistreț, măru cel domnesc e împărătesc). S. m. Porc sălbatic. V.
mestricĭon.mistreț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MISTRÉȚ (
lat. mixticius)
adj. 1. Porc mistreț (și
subst. m.) = mamifer artiodactil de
c. 1,5 m lungime, 1 m înălțime, și 200 kg greutate, cu capul mare, caninii lungi și tăioși, păr aspru, de culoare sură-neagră (
Sus scrofa). Trăiește în păduri. Este strămoșul porcului domestic. Son.
porc sălbatic. 2. (
Pop.) Care rezultă dintr-un amestec de rase, corcit; amestecat, pestriț.
mistreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mistréț1 (corcit, pădureț) (
pop.)
adj. m.,
pl. mistréți; f. mistreáță, pl. mistréțemistreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mistréț2 (despre porcii sălbatici)
adj. m.,
s. m.,
pl. mistréțimistreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mistreț a.
1. sălbatic:
porc mistreț; 2. pădureț:
mere mistrețe; 3. mediocru:
vin mistreț. [Cf. albanez MISTREȚ, pitic]. ║ m. porc sălbatic.