mini - explicat in DEX

mini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MINI² adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (și ajunge până deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustă, pantalon etc. mini² (1). – Din fr. mini.

mini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MINI¹- Element de compunere care însemnează „mic” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. mini-.

mini (Dicționar de neologisme, 1986)
MINI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „minim”, „foarte mic”, „în miniatură”. [< fr., it., engl. mini-, cf. engl. mini(ature)].

mini (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MINI¹- elem. „foarte mic”. (< fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/)

mini (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MÍNI² adj. inv., s. n. (fustă, palton etc.) scurt, până deasupra genunchiului. (< fr., engl. mini)

mini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*míni adj. invar.