minghinea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINGHINEÁ s. f. v. menghină.minghinea (Dicționaru limbii românești, 1939)minghineá f., pl.
ele (din maĭ vechĭu
menghenea, d. turc.
mengene. V.
mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr.
étau).