minei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din
sl. mineĩ.minei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)minéi (minéie) s. n. – Minologhion. –
Mr. mineu. Ngr. μιναϊον (Murnu 37), în parte prin intermediul
sl. mineja, cf. bg.,
sb. minei. A circulat puțin și forma
minologhion, s. n. (
înv.), din
ngr. μηνολόγιον (Gáldi 210).
mineĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)minéĭ n., pl.
eĭe (ngr.
minéon, d. vgr.
menaîos, mensual, d.
men, lună; vsl.
mineía, rus.
mintĭa, sîrb.
mineĭ. V.
minologhion, di- și
tri-minie, mensual, almanah). Carte bisericească care conține serviciu sfinților din fie-care lună.
minei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)minéi s. n.,
pl. minéie