militărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva).
A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (
Fam.)
A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva.
A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. –
Militar +
suf. -ie.