militărie - explicat in DEX

militărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie.

militărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*milităríe f. (d. militar). Fam. Servicĭu militar, știința militară, ostășie: doĭ anĭ de militărie, în această școală se învață serios milităria. A face militărie, 1. a servi ca militar, 2. a proceda ca militar: ca să disciplineze școala, directoru a trebuit să facă adevărată militărie. V. soldățíe.

militărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
milităríe s. f., art. milităría, g.-d. milităríi, art. milităríei

militărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
militărie f. vieața, meseria de militar.