militarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILITARÍSM s. n. Politică de subordonare a activității de stat, și prin aceasta a întregii vieți sociale, intereselor de mărire a potențialului militar și de pregătire pentru război, precum și de menținere cu ajutorul forței a relațiilor de dominație atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. – Din
fr. militarisme.militarism (Dicționar de neologisme, 1986)MILITARÍSM s.n. Politică reacționară caracterizată prin cursa înarmărilor și intensificarea reacțiunii interne în vederea pregătirii războaielor de cotropire. [Cf. fr.
militarisme, germ.
Militarismus].
militarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILITARÍSM s. n. politică care acordă armatei și celorlalte instituții militare un loc preponderent în societate, iar conducătorilor militari un rol principal în dirijarea politicii interne și externe a țării. (< fr.
militarisme, germ.
Militarismus)
militarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)militarísm s. n.militarism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)militarism n. sistemă politică care se bizue pe armată:
excesele militarismului.