mijlocitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. –
Mijloci +
suf. -tor.mijlocitor (Dicționaru limbii românești, 1939)mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar:
mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.mijlocitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mijlocitór s. m.,
pl. mijlocitórimijlocitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mijlocitor m. intermediar:
mijlocitori de bani și de mărfuri.