mijlocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIJLOCÍRE, mijlociri, s. f. Acțiunea de
a mijloci și rezultatul ei; intervenție, mediere, mediație. ◊
Loc. prep. Prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul... –
V. mijloci.mijlocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mijlocíre s. f.,
g.-d. art. mijlocírii; pl. mijlocírimijlocire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mijlocire f. intervențiune.