mijlociu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijlocul unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu etc. ◊
Deget mijlociu (și substantivat,
n.) = deget care se află între arătător și inelar.
2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mezin.
3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu
2.
4. (Sport; în sintagmele)
Categorie mijlocie (mare) (și substantivat,
f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea.
Categorie mijlocie mică (și substantivat
f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. –
Mijloc +
suf. -iu.mijlociŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)mijlocíŭ, -íe adj. (d.
mijloc). Mediŭ, de mijloc:
înălțime mijlocie. Mediocru, de mijloc:
inteligență mijlocie.mijlociu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mijlocíu adj. m.,
f. mijlocíe; pl. m. și
f. mijlocíimijlociu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mijlociu a.
1. de mijloc;
2. mediu;
3. mediocru.