mijitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIJITÓR, -OÁRE,mijitori, -oare, adj. (Rar) Care mijește. – Miji + suf. -tor.
mijitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mijitór (rar) adj. m., pl. mijitóri; f. sg. și pl. mijitoáre