miișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIIȘOÁRĂ,miișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui mie. [Pr.: mi-i-] – Mie + suf. -ișoară.
miișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) miișoáră (fam.) (mi-i-) s. f., g.-d. art. miișoárei; pl. miișoáre