miilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de
art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [
Pr.:
mi-i-. –
Var.:
míelea num. ord.] –
Mie + le + a.miilea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)míilea (
al +
num. +
~) (referitor la mii)
(mi-i-) num. m. (
al două miilea etc.),
f. a … mía (
a două mia etc.)