miime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. –
Mie +
suf. -ime.miime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miíme s. f.,
g.-d. art. miímii; pl. miími