mielărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIELĂREÁ, mielărele, s. f. Arbust înalt de 1-4 m, cu frunze digitale și cu flori mici violete plăcut mirositoare, cultivat ca plantă decorativă
(Vitex agnus castus). –
Miel +
suf. -ărea.mielărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mielăreá (plantă)
s. f.,
art. mielăreáua, g.-d. art. mielărélei; pl. mielăréle, art. mielărélelemielăreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mielăreà f. arbust cu frunze mari, cu flori violete și miros foarte aromatic, cultivată adesea ca plantă decorativă (
Vitex agnus caslus).
mĭelărea (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭelăreá f., pl.
ele (d.
miel). O plantă verbenacee decorativă cu frunze digitate și florĭ violete (
vitex agnus castus).