micșorime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MICȘORÍME, s. f. (Înv.) Micime. – Micșor + suf. -ime.
micșorime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) MICȘORÍME,micșorimi, s. f. (Înv.) Micime. – Din micșor + suf. -ime.
micșorime(Dicționaru limbii românești, 1939) micșoríme f. Rar. Micime.
micșorime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) micșoríme (rar) s. f., g.-d. art. micșorímii
micșorime(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) micșorime f. micime extremă.