mica (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICA 1. Com. în
jud. Cluj, situată la poalele Dealurilor Jimborului, în zona de
confl. a Someșului Mic cu Someșu Mare; 3.690
loc. (2000). Pomicultură. Satul
M. apare menționat documentar în 1330. În satul Mănăstirea se află o biserică din
sec. 13, în stil romanic, biserica ortodoxă
Sf. Nicolae (1520) și un castel (1593) în stilul Renașterii transilvănene.
2. Com. în
jud. Mureș, situată în
Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mare; 4.609
loc. (2000). Halte de
c. f. (în satele
M. și Deaj). Viticultură. În satul
M., menționat documentar în 1376, se află un conac din
sec. 18, în satul Abuș există un castel în stil baroc (
sec. 17), o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (
sec. 18) și o casă din 1820. La 13 sept. 1944, în arealul
com. M. au avut loc puternice lupte ale unităților armatei române cu cele germane.
mica (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICA, Alexandru (
n. 1945,
com. Putineiu,
jud. Giurgiu), etnolog și cântăreț de muzică de muzică populară.
Prof. univ. la București. Autor la antologiei „Cinci veacuri din istoria cântecului popular românesc”.
mica (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mica f. piatră compusă din foițe subțiri elastice, flexibile și cu lustru metalic.