microclimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROCLÍMĂ, microclime, s. f. Microclimat. – Din
germ. Mikroklima.microclimă (Dicționar de neologisme, 1986)MICROCLÍMĂ s.f. Microclimat. [< germ.
Mikroklima].
microclimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROCLÍMĂ s. f. microclimat. (< germ.
Mikroklima)
microclimă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROCLÍMĂ (‹
germ.)
s. f. (
METEOR.) Variația elementelor meteorologice în stratul de aer din imediata apropiere a solului (cu o înălțime de 1,5-2 m), cu particularități determinate de condițiile geografice locale; climă locală.
microclimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microclímă (mi-cro-cli-) s. f.,
g.-d. art. microclímei; pl. microclíme