microcircuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROCIRCUÍT, microcircuite, s. n. Dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente care constituie o singură unitate. –
Micro1 +
circuit.microcircuit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROCIRCUÍT s. n. dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente, constituind o singură unitate. (< micro
1- + circuit)
microcircuit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROCIRCUÍT (‹
micro- +
circuit)
s. n. M. integrat = dispozitiv electronic microminiatural cu elemente unite indivizibil din punct de vedere constructiv, tehnologic și electric. După modelul de integrare a elementelor se deosebesc:
m. i. cu semiconductori sau
monolitice, peliculare și
hibride (cu mai multe cristale); după tipul informației de prelucrat se deosebesc:
m. i. numerice și
analogice; după gradul de integrare a elementelor avem:
m. i. mici, medii, mari și
superioare.microcircuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*microcircuít (mi-cro-) s. n.,
pl. microcircuíte