microclimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROCLIMÁT, microclimate, s. n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vânt) particulare unor spații mici; clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă. – Din
fr. microclimat.microclimat (Dicționar de neologisme, 1986)MICROCLIMÁT s.n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vânt) particulare unor spații mici; climat al unui teritoriu restrâns; microclimă. [< fr.
microclimat].
microclimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROCLIMÁT s. n. climă locală a unui teritoriu restrâns; microclimă. (< fr.
microclimat)
microclimat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROCLIMÁT (‹
fr.)
s. n. (ECOL.) Termen folosit de ecologi pentru a indica climatul din imediata apropiere a unui organism sau a unui grup de organisme, cu care vin în contact direct. ◊
M. urban = climat specific ecosistemelor antropogene urbane, rezultat al interacțiunii climatului zonal cu cel creat prin intervenția umană (construcții de case, blocuri, complexe industriale etc.).
microclimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microclimát (mi-cro-cli-) s. n.,
pl. microclimáte