miciurinist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICIURINÍST, -Ă, miciuriniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține miciurinismului, privitor la miciurinism, care se întemeiază pe miciurinism; miciurinian (
1).
2. S. m. și
f. Adept al miciurinismului; miciurinism (
2). –
Miciurin[ism] +
suf. -ist. Cf. rus. miciurineț.miciurinist (Dicționar de neologisme, 1986)MICIURINÍST, -Ă adj. Referitor la miciurinism, propriu miciurinismului. //
s.m. și f. Adept al miciurinismului. [Pron.
-ciu-. / <
Miciurin +
-ist].
miciurinist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICIURINÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al miciurinismului; miciurinian. (< miciurin/ism/ + -ist)
miciurinist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miciuriníst (-ciu-) adj. m.,
s. m.,
pl. miciuriníști; adj. f.,
s. f. miciurinístă, pl. miciuriníste