miciurinian(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MICIURINIÁN, -Ă,miciurinieni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Miciurinist (1). 2. S. m. și f. Miciurinist (2). [Pr.: -ni-an] – Miciurin (n. pr.) + suf. -ian.
miciurinian(Dicționar de neologisme, 1986) MICIURINIÁN, -Ăadj., s.m. și f. (Rar) Miciurinist. [Pron. -ni-an. / < Miciurin + -ian].
miciurinian(Marele dicționar de neologisme, 2000) MICIURINIÁN, -Ăadj., s. m. f. miciurinist. (< fr. mitchourinien)
miciurinian(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) miciurinián(-ciu-,-ni-an) adj. m., s. m., pl. miciuriniéni(-ni-eni); adj. f., s. f. miciuriniánă, pl. miciuriniéne