micaceŭ - explicat in DEX

micaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MICACÉU, -ÉE, micacei, -cee, adj. (Despre roci, minerale) Care face parte din grupa micelor¹ sau care conține mică². – Din fr. micacé.

micaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
MICACÉU, -ÉE adj. (Despre roci, minerale) Care conține mică. [Pron. -ceu. / < fr. micacé].

micaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MICACÉU, -ÉE adj. (despre roci, minerale) care conține mică. (< fr. micacé)

micaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
micacéu adj. m., pl. micacéi; f. sg. și pl. micacée

micaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*micacéŭ, -ée adj. (d. mică și suf. lat. -áceus ca în galinaceŭ). Min. Ca mica, de natura miciĭ: petre [!] micacee.